REABILITAREA

INSTITUȚIA REABILITĂRII

I. REABILITAREA DE DREPT:

Reabilitarea de drept (legală) este reglementată de dispozițiile art. 165 din Codul Penal și reprezintă acea cauză de înlăturare a consecințelor condamnării care operează ope legis și se obține din oficiu (dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege).

Potrivit dispozițiilor art. 165 din Codul Penal, reabilitarea operează „de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune”.

Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că pentru a interveni reabilitarea de drept trebuie îndeplinite anumite condiții:

• Condiții referitoare la condamnare: reabilitarea de drept operează numai în cazul condamnărilor la pedeapsa amenzii (indiferent de cuantum), la pedeapsa închisorii de maximum 2 ani sau pentru pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere;
• Condiții cu privire la termenul de reabilitare: pentru a interveni reabilitarea de drept este necesar să se constate că a trecut un termen de 3 ani de la data executării pedepsei sau de la împlinirea termenului de supraveghere (în cazul pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere) ori de la data intervenirii grațierii sau prescripției executării pedepsei;
• Condiții referitoare la conduita persoanei condamnate: în ceea ce privește conduita persoanei condamnate, este necesar ca aceasta să nu fi săvârșit o altă infracțiune în timpul termenului de 3 ani.

În conformitate cu dispozițiile art. 528 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, dacă condamnatul nu a mai săvârșit o altă infracțiune, la împlinirea termenului de 3 ani, autoritatea care ține evidența cazierului judiciar va șterge din oficiu mențiunile privind pedeapsa aplicată.

II. REABILITAREA JUDECĂTOREASCĂ:

1. TERMENUL DE REABILITARE:

Spre deosebire de reabilitarea de drept pentru care legea prevede un termen de 3 ani, pentru reabilitarea judecătorească sunt prevăzute mai multe termene, în funcție de natura și durata pedepsei executate sau considerate ca executată.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (1) din Codul Penal, instanța poate dispune reabilitarea condamnatului (la cerere), după împlinirea următoarelor termene: 

• Termenul de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani;
• Termenul de 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
• Termenul de 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;
• Termenul de 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate.

2. CALCULAREA TERMENULUI DE REABILITARE:

Termenul de reabilitarea curge diferit, regulile privind calcularea termenului fiind prevăzute de dispozițiile art. 167 din Codul Penal.

Astfel, în conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul pedepsei închisorii, cu executare, termenul de reabilitare judecătorească se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când a intervenit prescripția executării pedepsei.

Dacă s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, termenul de reabilitarea începe să curgă de la data împlinirii termenului de supraveghere.

În cazul pedepsei amenzii, termenul începe să curgă din momentul în care amenda a fost integral achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod (cum ar fi spre exemplu prescripția executării pedepsei).

În situația unor condamnări succesive, termenul se calculează raportat la pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.

În cazul în care s-a stins executarea pedepsei închisorii prin grațiere (totală sau a restului de pedeapsă), termenul de reabilitare curge de la data actului de grațiere, dacă hotărârea de condamnare era definitivă la acea dată. În ipoteza în care actul de grațiere se referă la infracțiuni în curs de judecată, termenul de reabilitarea curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

3. SOLUȚIONAREA CERERII:

Instanța de judecată sesizată cu o cerere de reabilitare judecătorească, după ce va verifica dacă s-a împlinit termenul de reabilitare, va verifica dacă sunt îndeplinite condițiile reabilitării judecătorești prevăzute de dispozițiile art. 168 din Codul Penal.

Cererea de reabilitare poate fi introdusă fie la instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie la instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 529 din Codul de Procedură Penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 168 din Codul Penal, pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) persoana condamnată nu a săvârșit o altă infracțiune în termenul de reabilitare (intervalul de timp prevăzut în art. 166);

Îndeplinirea acestei condiții reprezintă o dovadă că persoana condamnată s-a îndreptat ca urmare a executării pedepsei anterioare.

b) persoana condamnată și-a achitat integral cheltuielile de judecată şi și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare (cu excepția cazului când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri).

Rezultă că reabilitarea judecătorească este admisibilă doar în situația în care hotărârea de condamnare a fost executată atât sub aspectul laturii penale (prin executarea pedepsei), cât și al laturii civile (prin achitarea cheltuielilor de judecată și a obligațiilor civile), excepție făcând situația când persoana condamnată face dovada că nu a avut posibilitatea să-și îndeplinească obligațiile civile sau când persoana civilă renunță, în mod expres, la despăgubiri.

Cererea de reabilitare judecătorească poate fi formulată de către persoana condamnată sau , după decesul persoanei condamnate, de soţ sau de rudele apropiate. De asemenea soțul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită anterior decesului.

Potrivit dispozițiilor art. 530 din Codul de Procedură Penală, cererea de reabilitare judecătorească trebuie să cuprindă:

• adresa persoanei condamnate sau adresa persoanei care formulează cererea (atunci când aceasta este formulată de altă persoană);
• condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea condamnare;
• localitățile unde condamnatul a locuit, precum și locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii;
• temeiurile cererii;
• indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii;

De asemenea, cererea trebuie însoțită de înscrisuri din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile reabilitării.

Judecarea cererii de reabilitare se face în ședință nepublică, cu citarea persoanei care solicită reabilitarea, precum și a altor persoane a căror ascultare este considerată necesară de către instanță.

Instanța învestită cu soluționarea cererii solicită copia fișei cazierului judiciar al petiționarului și ia măsuri pentru aducerea dosarului în care s-a dispus condamnarea.

În situația în care împotriva petentului s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o altă infracțiune, soluționarea cererii de reabilitare se suspendă până la soluționarea definitivă a acelei cauze.

În conformitate cu dispozițiile art. 170 din Codul Penal, în cazul în care cererea de reabilitare a fost respinsă, se poate introduce o nouă cerere de reabilitare după trecerea unui termen de un an (calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii), cu excepția situației în care cererea a fost respinsă pentru neîndeplinirea unor condiții de formă, când cererea poate fi reiterată oricând.

Instanța se pronunță asupra cererii de reabilitare prin sentință supusă contestației în termen de 10 zile de la comunicare. Contestația se soluționează de către instanța ierarhic superioară, în ședință nepublică, cu citarea petentului, soluția dată fiind definitivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 537 din Codul de Procedură Penală „după rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare sau de anulare a acesteia, instanţa dispune să se facă menţiune despre aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunţat condamnarea”.

Reabilitarea judecătorească poate fi anulată de instanță, din oficiu sau la cererea procurorului, dacă, ulterior reabilitării, se descoperă că persoana reabilitată mai săvârșise o infracțiune care ar fi putut atrage respingerea cererii dacă ar fi fost cunoscută la momentul soluționării cererii.

III. EFECTELE REABILITĂRII DE DREPT SAU JUDECĂTOREȘTI:

Prin reabilitare, încetează decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare. Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și nici nu are ca urmare obligația de reintegrare a condamnatului în funcția din care a fost scos în urma condamnării sau redarea gradului militar pierdut.

IV. REABILITAREA PERSOANEI JURIDICE

Potrivit dispozițiilor art. 150 din Codul Penal, în cazul persoanei juridice, reabilitarea are loc numai de drept.

Pentru a interveni reabilitarea este necesar ca, într-un termen de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată, persoana juridică să nu mai fi săvârșit nicio altă infracțiune.